Despre incredere

Eu sunt naiva din fire, dar in ultima vreme de la naivitatea asta a mea mi s-au tras multe. Nu ca ar fi prima oara, dar acum au fost dezamagirile la pachet. Am avut mereu incredere in oameni, in cuvintele lor, in promisiuni. In unii dintre ei aveam incredere de ani de zile si eram convinsa ca intotdeauna voi avea. Pana cand s-a intamplat ceva si nu am mai putut avea incredere in unii din ei. Intr-o secunda s-a dus toata increderea… Si tot ei  se mira de ce te schimbi, de ce nu mai poti fi la fel ca inainte, de ce nu mai vorbesti cu ei, de ce nu le mai impartasesti gandurile si sentimentele, de ce faci atata tragedie. Iti dai seama ca cei mai importanti sunt prietenii si familia. Ei raman langa tine, ei te ridica cand esti jos, ei te critica cand faci prostii.  La mine timpul a cernut mai greu prietenii si cu multe surprize neplacute. Trebuie sa recunosc ca de unii prieteni m-am indepartat singura, din prostie. Am incetat sa ma mai vad cu ei, sa-i mai sun pentru ca lasam mereu pe maine. Eram prea preocupata traind toata ziua cu o persoana, in cercul ei de prieteni. Si incredere in oameni voi avea, numai ca voi ,,sufla” inainte. Mai greu, dar voi avea pentru ca inca am in cei care imi sunt alaturi.  

~ de zambetlarg pe ianuarie 14, 2008.