Metode statistice de prelucrare a informatiei sau mai bine zis cum sa innebunesti…

Se ia o variabila aleatoare. Se fac diverse integrale cu ea, grafice. Ai senzatia ca intelegi ceva. Pe urma se iau mai multe variabile aleatoare si brusc apar tot felul de teste si de teoreme. Unele ti-e greu sa le pronunti dar sa le retii: Kolmogorov-Smirnov, Hi patrat :)) .  Si zic hai sa citesc si cursul profei, caci indrumarul de laborator m-a bagat in ceata. primele cuvinte din curs: ,, disciplina fundamentala- acest curs e util in lucruri de conceptie sau in lucrari de masterat/doctorat”. Deja s-a dus cheful de invatat. Incerc iar sa ma apuc, dar este cam imposibil sa invat ceva. Insiruire de idei aruncate, relatii, notatii… Parca din indrumar mai intelegeam ceva. Mai ramane o singura speranta cartea de curs si multe rugaciuni pentru maine.

Despre incredere

Eu sunt naiva din fire, dar in ultima vreme de la naivitatea asta a mea mi s-au tras multe. Nu ca ar fi prima oara, dar acum au fost dezamagirile la pachet. Am avut mereu incredere in oameni, in cuvintele lor, in promisiuni. In unii dintre ei aveam incredere de ani de zile si eram convinsa ca intotdeauna voi avea. Pana cand s-a intamplat ceva si nu am mai putut avea incredere in unii din ei. Intr-o secunda s-a dus toata increderea… Si tot ei  se mira de ce te schimbi, de ce nu mai poti fi la fel ca inainte, de ce nu mai vorbesti cu ei, de ce nu le mai impartasesti gandurile si sentimentele, de ce faci atata tragedie. Iti dai seama ca cei mai importanti sunt prietenii si familia. Ei raman langa tine, ei te ridica cand esti jos, ei te critica cand faci prostii.  La mine timpul a cernut mai greu prietenii si cu multe surprize neplacute. Trebuie sa recunosc ca de unii prieteni m-am indepartat singura, din prostie. Am incetat sa ma mai vad cu ei, sa-i mai sun pentru ca lasam mereu pe maine. Eram prea preocupata traind toata ziua cu o persoana, in cercul ei de prieteni. Si incredere in oameni voi avea, numai ca voi ,,sufla” inainte. Mai greu, dar voi avea pentru ca inca am in cei care imi sunt alaturi.  

De ce am blog

Initial mi-am facut blog din joaca si nu pe wordpress. In ultima vreme stransesem multe poezii si nuvele si m-am gandit sa-mi fac un blog anonim pe wordpress si sa le postez acolo. Dupa ce am postat prima poezie mi-am dat seama ca nu ma simt prea bine cu sentimentele mele in vazul tuturor. Asa ca am sters poezia de pe blog si am inlocuit-o cu ganduri si impresii. Si totusi de ce mai scriu pe blog? Pur si simplu pentru ca ma relaxeaza. In unele seri cand nu pot adormi ma descarc pe blog chiar daca nu postez tot ce scriu. Nu am facut blogul pentru a parea interesanta sau pentru a impresiona pe cineva. Multe lucruri pe care le scriu sunt banalitati pe care le simt si mi se intampla. Ce vreau de la blogul asta? Sa ramana un fel de jurnal al gandurilor mele, pe care peste luni, ani… sa-l citesc cu melancolie.

Frumusetea naturii

In ultimele zile a fost o placere sa ma plimb pe strazi. Si nu datorita muntilor de zapada de pe strazi sau mizeriei apoase de pe trotuare. Era sa ma impiedic de mai multe ori pentru ca privesc mai mult in sus, la copaci. Ma uit de fiecare data uimita de cat de frumosi pot fi. Parculetul de la Casa Radio mi se parea hidos pana acum cateva zile. Acum imi pare un loc de vis.  Parca ar fi coborat nori si si-ar fi lasat zapada sclipitoare pe ramuri. Si cand mai adie un pic vantul si vad mii de fulgi cazand din copaci imi vine sa raman in loc si sa ma uit minute in sir. Nimic din ce e fotografiat,  pictat, scris sau filmat nu se compara cu a vedea cu ochii tai aceste frumuseti ale naturii.

Lumina

Azi vezi lumina, maine nu vezi decat intuneric. Cand ai lumina nu vrei sa te gandesti la intuneric. Cand esti in intuneric te rogi pentru lumina. Inveti s-o pretuiesti cu adevarat, abia cand iti lipseste. Si cand iesi din intuneric, iti pare cea mai frumoasa lumina. Dar dupa un timp uiti sa te bucuri de ea asa cum ar trebui. De ce nu apreciem ceea ce avem? De ce ni se pare ca ni se cuvin atatea lucruri frumoase cate ni se intampla? De ce uitam sa multumim cand suntem fericiti?

Trezirea!

S-a facut dimineata. Noapte lunga… Soarele straluceste atat de frumos. ,,Trezirea!” aud de la ,,pitici si bebei”. Si acum vreau sa ma trezesc. Am dormit destul. Prea mult timp pierdut visand aiurea. E mult mai frumoasa dimineata asta decat orice vis.